SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Formă de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiose.

Reacția chimico-socială pe care suntem îndreptățiți să o exprimăm este opusul tiparelor sau, cum ne place nouă să spunem, al colțurilor drepte. Ne naștem cu prea multe tipare, care odată cu trecerea timpului se strâng tot mai mult ca o zgardă prin care nici capul și nici restul corpului nu mai trec. Ne naștem creștini sau budiști iar martorii declară în numele nostru  credința vestică în religia respectivă; de la gradiniță suntem învățați să fim dreptaci, școala funcționează după tipare care ne sunt implementate cu sfințenie în cap și ajungem cu timpul să devenim ceea ce alții vor să devenim și să aștepte de la noi ceea ce ei probabil niciodată nu vor reuși să obțină. Asta în linii mari. Să zicem că pe parcurs ne pasionează o anumită direcție, o subcultură și suntem atât de băgați în direcția respectivă încât ne formăm propriile noastre tipare și vom căuta mereu să găsim dezavantajele sau cât de incomplete sunt celelalte subculturi. Poate acesta este modul naturii de adaptare.

Dar poate vrem mai mult de atât! De ce să nu ne bucurăm de cât mai multe uși deschise  și să pășim prin ele ori de câte ori avem chef? Să admitem că, da, poate chiar trăim un tipar, dar de ce să nu îl facem mai larg? De ce să nu le unim? Nu am vrea ca viața noastră să fie o simbioză și să ne manifestam precum sentimentele noastre: triști, veseli, nostalgici etc? Până la urmă nici un sentiment nu e de la sine rău, toate au însemnătatea lor. Cum ar fi să citești o poezie de Bacovia când ție ți-a mers bine în ziua aia și chiar ai un rânjet pe față de cât de fericit ești?

Am avut foarte multe experiențe în viață cu multe subculturi, câteva s-au prins în noi și am realizat că ne reprezintă. A fost perioada când ascultam numai reggae,de exemplu, iar apoi am descoperit că există și alte stiluri și am început să le experimentăm. Nu e ca și cum am trădat  cultura reggae, căci de fiecare dată când aud întâmplător o melodie mi se trezesc amintiri plăcute.

Fiecare subcooltură de aici are o poveste de la noi pentru toți. Și nu e ca și cum am trăit complet o subcultură ci o trăim în prezent mereu. Trăim o simbioză și ne lăsăm liberi pe noi înșine să ne exprimăm când și cum vrem. Ceea ce vă dorim și vouă!